sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Dumitriţa

Buchete albe,portocalii și roșii,
Miros înțepător al zilelor de toamnă

Până târziu încântă ochii,
Până târziu frumoasa doamnă.

Numele tău stă scris pe roșu,
Chiar de ești albă sau rozie,
Ești ultima floare înainte de Moşu',
Ești ultima floare de toamnă târzie.

Te simt de departe, când vântul adie
Parfumul-ţi iute ajunge-n călcâie
Frumuseţea ta este rară şi departe,
E haina de toamnă, iar toamna-i departe.

Zăpada de vine degrabă te-ngroapă,
În mantia albă din fulgii de nea,
Înspre pământul încet te apleacă
Şi în genunchi te lași învinsă de ea.

Irina G.
2009

Ciupercuţa rătăcită

La marginea pădurii

Toamna a pictat pământul

Covor toamnei

Trecerea timpului

Raze timide

Măceşe

Stejarul la inceput de toamna

Am cazut....

:)

Spune NU drogurilor!